Știați că… (Din istoria dreptului roman)


Din punct de vedere etimologic cuvântul Drept derivă din limba latină: directus sau dirigo care înseamnă orizontal sau vertical, direct, drept, în linie dreaptă. În limba latină, însă, cuvântul care corespunde substantivului drept era „ius care presupunea ideea de dreptate, de lege, de justețe și echitate.

În limbajul juridic termenul Lex desemna fie acordul de voință exprimat de două persoane fizice, situație în care el era sinonim cu acela de convenție, fie convenția încheiată între magistrat și popor, ceea ce exprima lato sensu noțiunea de lege.

Cuvântul Digeste este de origine latină și înseamnă „culegere”, „așezată după un anumit sistem”, iar cuvântul Pandecte  este de origine greacă și înseamnă „care conține totul”.

Testamentul roman era scris pe tăblițe de lemn și sigilat, încât conținutul său nu putea fi cunoscut decât după ruperea peceților martorilor care l-au sigilat.

Noțiunea de Familie a fost utilizată de romani cu trei sensuri. Familia desemna fie totalitatea bunurilor aflate în proprietatea unei persoane, fie totalitatea persoanelor aflate sub aceeași putere, fie totalitatea bunurilor și persoanelor aflate sub puterea șefului de familie.

Pater familias înseamnă șef de familie și nu tată de familie. Astfel, putea fi pater familia un bărbat necăsătorit sau chiar un copil, deoarece vechii romani înțelegeau prin termenul de familia atât un grup de persoane, cât și un grup de bunuri; copilul fără părinți era șef de familie în sensul că exercita dreptul de proprietate asupra unor bunuri.

Căsătoria la romani nu se putea încheia fără prezența soției: în schimb, se putea încheia fără ca soțul să fie de față.

Auguri era un colegiu de preoți pricepuți în interpretarea zborului păsărilor ca mod de a înțelege voința zeilor. Erau consultați înaintea oricărei acțiuni oficiale și puteau întrerupe ori anula orice decizie, dacă percepeau un anumit semn divin, cu două cuvinte: alio die (altădată).

Obligația apare ca instituție juridică în dreptul roman odată cu nașterea proprietății private și a claselor sociale. Inițial, în societatea gentilică, în cazul săvârșirii unui delict, sancțiunea aplicabilă era răzbunarea care a fost ulterior înlocuită de o înțelegere dintre păbugaș și delincvent prin care se stabilea o despăgubire. Deși inițial păgubașul îl ținea în lanțuri (de unde și denumirea de obligatio: ligare = a lega, ob = din pricina), acesta va fi eliberat într-o etapă următoare, însă cu constituirea unui gaj viu, un ostatic.

Dupa Legea celor XII Table (XII T IX. 3), judecătorul care lua mită era pedepsit cu moartea.

La sfârșitul Republicii Romane profesia de avocat a fost interzisă femeilor.

Bibliografie selectivă:

  1. Popa, Vasile. Drept privat roman. Bucureşti: All Beck, 2004, 392 p.
  2. Molcuţ, Emil. Drept roman. Ed. a 6-a. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 2002, 342 p.
  3. Hanga, Vladimir. Instituţiile lui Iustinian = Iustiniani institutiones. Bucureşti: Lumina Lex, 2002, 340 p.
  4. Jakotă, Mihai Vasile. Drept roman. Vol. 2: în vol. Iași: Chemarea, s.a. 225-575 p.
  5. Murzea, Cristinel. Drept roman. Ed. a 2-a. Bucureşti: All Beck, 2003, 343 p.
Reclame

10 decembrie – Ziua internațională a Drepturilor Omului – Expoziție de carte


             La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a aprobat și a proclamat Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cu acest prilej, Biblioteca Publică de Drept organizează o expoziţie de carte cu privire la Drepturile Omului în RM.

Bibliografie:

  1. Consiliul Europei: fișe de informare cu privire la drepturile omului. Chișinău: Biroul de Informare al Consiliului Europei în RM, 2006;
  2. Asociația „Promo-Lex”. Raport cu privire la situaţia drepturilor omului în Republica Moldova: Retrospectiva anului 2005. Chişinău: S.n., 2006;
  3. Respectarea drepturilor omului în Republica Moldova: Studii sociologice. Chişinău: Epigraf, 2004;
  4. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Manualul funcţionarului public în domeniul drepturilor omului. Chişinău: Arc, 2011;
  5. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Manualul funcţionarului public în domeniul drepturilor omului. Ed. a 2-a rev. și adăug. Chişinău: Arc, 2015;
  6. Racu, Sergiu; Grigoriu, Aurelia; Savciuc, Aliona. Drepturile omului şi problema dizabilităţilor : Reglementări internaţionale şi naţionale privind drepturile omului, destinat persoanelor cu dizabilităţi şi familiilor acestora: ghid. Chişinău: Cartier, 2011;
  7. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Rukovodstvo po pravam čeloveka dlâ gosudarstvennyh služaŝih. Ed. a 2-a rev. și adăug. Chişinău: Arc, 2015.

Când vine vorba de drepturi



Drepturile omului implică şi datoriile lui.

Tudor Arghezi

              Adesea auzim: Eu am dreptul să… ; eu am tot dreptul… De fapt, fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin, vrea să-și facă cunoscute drepturile sale. Și aceasta o fac într-un mod indirect sau direct.

              În realitate, ce drepturi avem și ce trebuie neapărat să știm despre drepturi? Or, în acest context, ne amintim de DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, prima reglementare internațională – stabilită de Organizația Națiunilor Unite – a drepturilor de care ar trebui să se bucure orice ființă umană.

             Libertățile și drepturile omului sunt elemente fundamentale și primordiale în stabilirea unor legi ale unei țări. Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertate a de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat. Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor. Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale. Trebuie să ne cunoaștem drepturile, pentru a putea fi revendicate.

                Iată câteva exemple de drepturi care ni se încalcă zi de zi:

  • pentru persoanele cu dizabilități locomotorii transportul în comun este practic inaccesibil;
  • discriminarea este încă un fenomen puternic perceput;
  • cele mai discriminate categorii de persoane sunt cele cu handicap, de etnie romă și femeile;
  • traficul de persoane, discriminarea romilor şi corupţia sunt cele mai grave fenomene care afectează drepturile omului;
  • dreptul la educaţie, la sănătate şi la o viaţă independentă, la autonomie sunt pricipalele drepturi ale copiilor care mai sunt încălcate, așa susțin experţii în drepturile copilului.

             Cele mai încălcate drepturi în Republica Moldova sunt: dreptul la muncă, la sănătate, la viaţă decentă, la egalitate şi nediscriminare, la integritate fizică şi psihică, susţin respondenţii unui studiu.

Dar dreptul de a fi cui îl datorăm?

http://www.educatiefaradiscriminare.ro/articole/ce-trebuie-neaparat-sa-stim-despre-drepturi/

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=drepturile+omului

http://educatiecivica.ro/drepturi-libertati-si-indatoriri/

http://www.drepturicivile.ro/2015/09/18/ce-stiu-romanii-despre-drepturile-lor/

20 Noiembrie – Ziua internaţională a Drepturilor Copilului


La data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului în întreaga lume. Documentul definește drepturile și principiile dezvoltării normale a unui copil, accentuând faptul că aceştea au drepturi oriunde s-ar afla: acasă – la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții de îngrijire socială sau la şcoală.

Cu acest prilej, Biblioteca Publică de Drept organizează o expoziţie de carte cu privire la Drepturile Copilului în RM.20181115_095831

    1. M.M.Pivniceru, C.Luca. Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare. București : Hamangiu, 2009, 237 p.
    1. Dolea, I. Doraş S., Baciu, G. Expertiza judiciară în cauzele privind minorii. Chişinău : IRP, 2005, 132 p.
    1. Tamara Plămădeală, Valentina Didenco. Drepturile copilului lipsit de sprijinul familial. Chişinău : S.n, 2009, 14 p.
    1. Igor Dolea, Victor Zaharia. Proceduri prietenoase aplicate copiilor aflați în contact cu poliția. Chișinău : Bons Offices, 2011, 100 p.
    1. Igor Dolea, Victor Zaharia. Studiu de fezabilitate privind instanțele specializate în cauzele cu implicarea copiilor în Republica Moldova. Chișinău : Bons Offices, 2011, 156 p.
    1. Anatolie Andronache. Justiţia Juvenilă: manual de curs. 2014 : S. n., Chişinău, 72 p.
  1. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului = Meždunarodnaâ konvenciâ po soblûdeniû prav rebenka. Chişinău : S.n., 2013, 26+26 p.

JUSTIȚIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA


„Cine suferă pentru adevăr și justiție devine august și sacru”
Emile Zola

Funcționarea eficientă a justiției este un element important al societății democratice, iar constituirea unui sistem judiciar independent este un indicator al devotamentului statului față de aspirațiile integrării europene. Încă de la proclamarea independenței și adoptarea Constituției Republicii Moldova justiția se află în vizorul factorilor de decizie, între timp realizându-se o serie de reforme structurale, instituționale și legislative. Planul de acțiuni UE-Moldova a plasat reforma justiției în topul priorităților naționale și evoluțiile recente demonstrează schimbările care au loc în această direcție.
Judecătorul nu este unicul actor implicat în realizarea actului de justiție. Personalul auxiliar, procurorii, executorii judecătorești și alții au rolul lor specific în acest proces. Calitatea nesatisfăcătoare a personalului auxiliar afectează ,de asemenea, calitatea justiției. Independența și eficiența sistemului judiciar nu au fost realizate într-o manieră satisfăcătoare, fiind necesare, în continuare, intervenții și reforme. Republica Moldova are oportunitatea de a dezvolta o relație continuă de apropiere de spațiul european comun. Angajamentele asumate prin aderarea la structurile europene și exteriorizarea tendințelor de integrare europeană implică dezvoltarea în continuare a reformelor necesare pentru asigurarea unei justiții independente și eficiente, în conformitate cu standardele internaționale și bunele practici în domeniu. Aceasta ar trebui să includă nu numai abordarea strategică a problemelor justiției, ci și consolidarea independenței sistemului judiciar (atât din punct de vedere funcțional, cât și material), îmbunătățirea mediului de lucru și a managementului instanțelor de judecată, consolidarea capacităților profesionale, diminuarea corupției, îmbunătățirea executării hotărârilor judecătorești, implementarea exactă a legislației naționale și sistarea practicilor de amestec în activitatea sistemului judiciar. Reforma justiției este un proces de lungă durată, ce implică nu numai adoptarea de texte legislative, dar și asigurarea implementării acestora, precum și schimbări de comportament, de atitudini și de practici.
Reformele continui pentru garantarea independenței, eficienței și încrederii în justiție rămân o provocare pentru guvernarea Republicii Moldova. Schimbările reale spre bine și obținerea unei evaluări pozitive la acest capitol vor deschide noi oportunități și vor demonstra capacitatea de a aborda cele mai complexe probleme cu care se poate confrunta statul.

BIBLIOGRAFIE

  1. Cosma, D. Scriitori în fața justiției. – București: ALLFA, 1996. – 290 p.
  2. Cocîrță, A. Reforma justiției în contextul implementării Planului de Acțiuni UE Moldova. – Ch.:Arc,2009. (F.E.-P. ,,Tipogr.Centrală ,,). – 128 p.
  3. Cojocaru, Gheorghe. Consolidarea şi dezvoltarea statului de drept în contextul integrării europene. Vol. 1 : Secţia Istorie. Chișinău, 2011 – 147 p.
  4. Mecanismul de coordonare și monitorizare a implementării strategiei de reformă a sectorului justiției 2011-2016 : rapoart anual 2013 privind gradul de implimentare al strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016. Perioada de raportare : ianuarie-decembrie 2013. Chișinău : s.n., 2014. 43 p.: tabele
  5. Stan Lipcanu. Themis: Buletin informativ 2013; Chişinău : Asociaţia Judecătorilor din Republica Moldova, 2013 – 76 p. : il.

Eugenia Saghin, bibliotecar