16 noiembrie – Ziua Internaţională a toleranţei

În 1996, Adunarea Generală a ONU (prin Rezoluția 51/95) a invitat statele membre ale ONU să respecte Ziua Internațională pentru Toleranță la 16 noiembrie. Această acțiune a urmărit Anul Organizației Națiunilor Unite pentru Toleranță din 1995, proclamat de Adunarea Generală a ONU în 1993 la inițiativa UNESCO, așa cum sa subliniat în Declarația Principiilor privind Toleranța și Urmărirea Planului de Acțiune pentru An.

Organizația Națiunilor Unite a lansat o nouă campanie de promovare a toleranței, respectului și demnității în întreaga lume. TOGETHER este o campanie globală care are drept scop reducerea percepțiilor și atitudinilor negative față de refugiați și migranții și întărirea contractului social dintre țările și comunitățile gazdă și refugiații sau migranți.

Ziua de astăzi se constituie într-o ocazie de a aduce aminte șefilor de stat faptul că ei și-au luat niște angajamente și că au niște obligații. Nevoia imperativă de toleranță ne este tuturor foarte clară, dar dorința de a o respecta trebuie să fie mai puternică. În timp ce sărbătorim Ziua Internațională a Toleranței, să ne aducem aminte că de mâine trebuie să ne îndeplinim obligația de a fi toleranți.

Articolul 1. Semnificația toleranței

1.1. Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligație de ordin etic; ea este, de asemenea, și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.

1.2. Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență. Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State.

1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului.

1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace și de a fi cele care sunt.

Odată cu proclamarea acestei date, au fost identificate nu mai puţin de 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă. Fiecare dintre acestea este relevantă şi astăzi şi fiecare dintre ele trebuie respectată în totalitate.

Reamintind de asemenea ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului proclama ca “Orice persoana are dreptul la libertatea gandirii, constiintei si religiei” (art. 18), “opiniei si expresie” (art.19) si ca instruirea “trebuie sa favorizeze intelegerea, toleranta si prietenia intre toate natiunile si toate grupurile rasiale sau religioase” (art.26),

Luand nota de instrumentele internationale respective, si anume de:

• Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice,
• Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale,
• Conventia Internationala cu privire la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasiala,
• Conventia pentru Prevenirea si Pedepsirea Crimei de Genocid,
• Conventia privind Drepturile Copilului,
• Conventia din 1951 privind Statutul refugiatilor si protocolul acesteia din 1967 si instrumentele regionale,
• Conventia asupra Eliminarii Tuturor Formelor de Discriminare a Femeii,
• Conventia contra Torturii si Altor Pedepse ori Tratari cu Cruzime, Inumane sau Degradante,
• Declaratia asupra Eliminarii Tuturor Formelor de Intoleranta si de Discriminare Fondate pe religie sau convingere,
• Declaratia asupra Drepturilor Persoanelor Apartinand Minoritatilor Nationale sau Etnice, Religioase si Lingvistice,
• Declaratia asupra Masurilor vizand Eliminarea Terorismului International,
• Conventia si Recomandatia UNESCO privind Lupta contra Discriminarii in Domeniul invatamantului.

Lumea în care trăim se confruntă cu războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi cu o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane. Globalizarea însăşi, în timp ce uneşte popoarele lumii, poate să aducă şi mai mare teamă la interiorizare. Astfel, odată cu teribilele ameninţări la adresa vieţii şi dezvoltării planetei, creşte şi potenţialul de tensiune ce duce la intoleranţă.

În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranţa nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunţa la propriile convingeri, nici a face concesii în această privinţă. Ea semnifică acceptarea faptului că fiinţele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, felul de exprimare, comportamente şi prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace şi de a fi cele care sunt.

Toleranţa şi intoleranţa sunt în toate faptele noastre de viaţă, de la jocul din grădiniţe până la jocul marilor puteri, şi există la orice nivel: în familie, între grupuri, comunităţi, popoare sau religii. Este premiza păcii şi a dezvoltării sustenabile, iar în Ziua Internţională a Toleranţei, opinia publică este mobilizată în favoarea educaţiei pentru toleranţă. Este o ocazie de a aduce aminte şefilor de stat faptul că ei şi-au luat nişte angajamente şi că au nişte obligaţii. Nevoia imperativă de toleranţă ne este tuturor foarte clară, dar dorinţa de a o respecta trebuie să fie mai puternică. În timp ce sărbătorim Ziua Internaţională a Toleranţei, să ne aducem aminte că de mâine trebuie să ne îndeplinim obligaţia de a fi toleranţi.

În esenţă, toleranţa înseamnă respectul şi aprecierea diversităţii culturale şi a formelor ei de expresie, a opiniei contrare, a deciziilor altor oameni, grupuri, popoare sau religii. Toleranţa recunoaşte drepturile universale ale omului şi libertăţile fundamentale şi asigură supravieţuirea comunităţilor mixte în orice loc din lume.

În final venim cu un demn către dvs., reflectaţi la propriul comportament, în relaţiile pe care le dezvoltaţi cu cei din jur. Dacă sunteţi conştienţi de valoarea diversităţii, dacă îi respectaţi pe ceilalţi, în pofida diferenţelor care îi pot separa, dacă faceţi efortul de a accepta că alţii încearcă să submineze certitudinile, prejudecăţile, atunci cînd descoperă diferenţe!!!

Surse:

Toleranță – Listă bibliografică cu articole (full text) din reviste.

Declaratia Principiilor Tolerantei. 16 noiembrie – Ziua Internaţională a toleranţei.

GHIDUL TÎNĂRULUI TOLERANT / Oficiul Avocatului Poporului. – Chișinău, 2014;