Alexandru cel Bun şi legea


           Alexandru cel Bun a domnit între anii 29 iunie 1400 – 1 ianuarie 1432.
Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman I, fost domn. Domnia lui Alexandru cel Bun a durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor. Pe parcursul domniei sale a fortificat temelia statului, l-a apărat cănd a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție vieții bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele „cel Bun”. La urcarea pe tron, după cum ne spune Letopisețul anonim de Bistrița, a fost ajutat de Mircea cel Bătrân. Primul act al său datează din 29 iunie 1400. Sub raport teritorial, Alexandru a stăpânit de la Ceremuș (afluent al Prutului, azi în Ucraina) până la limanul Nistrului și de la Milcov la Hotin. Încă de la începutul domniei posedă Cetatea Albă, iar după moartea lui Mircea, și Chilia. Doar în timpul lui Ștefan Cel Mare, teritoriul a fost mai întins, când Moldova avea și Cetatea Crăciuna, plus posesiunele transilvane – Ciceiul și Cetatea de Baltă. Ca și înaintașii săi, a păstrat relații bune cu țările vecine.
O informaţie cuprinsă în “Descrierea Moldovei“ de Dimitrie Cantemir arată că în 1424, Alexandru cel Bun “a luat şi legile grecilor care erau cuprinse în cărţile Basilicale şi, făcând un extras din aceste vaste volume, a introdus acest drept de care acum se foloseşte Moldova“. De asemenea a reconfigurat Sfatul domnesc, astfel încât membrii sfatului încep să primească dregătorii (vornic, vistier, mare logofăt). Şi Cancelaria domnească avea o bună funcţionare fiind cunoscute 96 de documente din acea perioadă.

Alexandru cel Bun s-a preocupat în mod deosebit de organizarea administrativă (teritoriul Moldovei fiind împărțit în 24 de ținuturi), juridică (pe lângă legea nescrisă „obiceiul pământului” sau „legea țării” apare și o lege scrisă, Zacon, întocmită după legile bizantine), militară și religioasă. A întocmit la curtea domnească de la Suceava dregătoriile deosebite după felul afacerilor statului, într-un fel oarecum asemănător cu cele existente deja în Țara Românească.

Politica externă a lui Alexandru cel Bun a fost una defensivă, singura excepție fiind ocuparea Chiliei, port de o importanță strategică deosebită în istoria economică a românilor. În politica economică a fost un conducător priceput, stabilind tarife vamale preferențiale. În domeniul bisericesc, domnitorul pune capăt conflictului cu Patriarhia din Constantinopol, începută pe vremea lui Roman I. Înființează Mitropolia Moldovei, unde ca Mitropolit la anul 1401 este recunoscut Iosif. Viața culturală se dezvoltă intens. Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace și bunăstare, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean.

                                                                                                                Saghin Eugenia – bibliotecar

Surse:

Alexandru cel Bun- primul mare domnitor al Moldovei

https://ro.orthodoxwiki.org/Alexandru_cel_Bun#cite_note-3

http://ro.metapedia.org/wiki/Alexandru_cel_Bun#cite_note-IR_p_17-18-1

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.