160 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI CORNELIU DIACONOVICI (18.02.1859 – 17.08.1923)


160 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI CORNELIU DIACONOVICI (18.02.1859 – 17.08.1923) jurist, publicist, redactor și director al mai multor ziare și reviste, om politic, prim-secretar al Astrei și redactor principal al primei „Enciclopedii române”. 

Corneliu Diaconovici s-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiul lui Adolf Diaconovici și al Adelei Costiha. A fost descendent al unei mari familii de buni români, care s-a impus în viața culturală a Banatului vremii. Familia sa era originară din Oltenia, în apropiere de Mănăstirea Tismana. Întemeietor al familiei Diaconovici a fost cărturarul, ieromonahul și pictorul de biserici Vasile Diaconu Loga, care a emigrat din Oltenia în 1736, împreună cu 50 de familii românești, întemeind satul românesc Srediștea Mare, de lângă Vârșeț, azi în Banatul Sârbesc. Străbunicul lui Corneliu a fost Gheorghe Diaconovici, cel care la presiunea bisericii sârbești a trebuit să își schimbe numele din Diaconu în Diaconovici, iar din cauza procesului de sârbizare a părăsit Srediștea și s-a stabilit la Bocșa Montană. Gheorghe a fost tatăl scriitorului bănățean Constantin Diaconovici-Loga, cel mai renumit reprezentant al familiei. Tatăl lui Corneliu Diaconovici a fost Adolf născut la Bocșa, unde a fost învățător și funcționar și a avut 7 copii.

Tânărul Corneliu a urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara, Studiile superioare le-a efectuat la Budapesta, unde și-a luat și licența în drept în 1880. În 1883 obține diploma de doctor în drept de la Universitatea din Budapesta, cu teza „Despre apărarea îndreptățită”. În timpul studiilor în capitala Ungariei a activat în cadrul societății studențești „Petru Maior” al cărei președinte a fost. Alături de Ioan Suciu, Vasile Goldiș și mulți alți tineri studenți, reîntorși în țară, au format elita românilor din Transilvania fiind generația de aur care au realizat Unirea. Tot în perioada cât a studiat la Budapesta și-a început și activitatea sa publicistică, ca redactor al ziarului „Viitorul”. După ce s-a reîntors în Banat, a început să profeseze avocatura ca stagiar la Lugoj. Tot acum începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. Printre numeroasele colaborări din această perioadă, s-a numărat și cea pe care a avut-o pentru realizarea unei enciclopedii germane. Această experiență avea să-i fie folositoare mai târziu, atunci când a elaborat proiectul pentru Enciclopedia Română.

Corneliu Diaconovici s-a remarcat ca un bun gazetar, mai ales pentru spiritul său organizatoric extrem de dezvoltat. În 1884, timp de aproape un an, a fost redactorul ziarului „Viitorul” organ al Partidului Moderat Român, deținut de omul de cultură și viitorul deputat Iosif Gal. În anul 1885 renunță la editarea „Viitorului” și începe să editeze la Budapesta revista „Romänische Revue” specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor și adresată publicului de limbă germană. După un an mută revista la Reșița, unde o publică până în anul 1888, apoi decide să o mute din nou la Viena. Publicarea ei continuă în capitala austriacă până la sfârșitul anului 1892, apoi în anul 1893 o publică la Sibiu, apoi în 1894 la Timișoara. Tot aici fondează împreună cu Valeriu Braniște ziarul „Dreptatea” fiind director al publicației timp de un an. În 1895 a fost numit director al revistei „Transilvania” din Sibiu, revistă oficială a asociației Astra. În această perioadă Asociația Astra i-a încredințat lui Diaconovici coordonarea și redactarea „Enciclopediei Române” prima enciclopedie românească. Inițial Diaconovici a preconizat că enciclopedia va avea două volume și circa 1000 de pagini, dar pe parcurs proiectul a luat amploare și s-a extins la trei volume.

Diaconovici a dus o muncă titanică, principala dificultate la realizarea Enciclopediei constituind-o gestionarea numărului foarte mare de colaboratori. El a fost nevoit să întreprindă numeroase călătorii la București și să intervină personal pentru a câștiga implicarea colaboratorilor. Au colaborat savanți, scriitori, clerici, militari, cadre didactice, diplomați etc. Ultimul tom al operei a fost publicat în anul 1904.

Corneliu Diaconovici a fost o personalitate complexă, bun economist și finanțist. S-a remarcat în domeniul finanțelor, îndeplinind funcția de director adjunct al Băncii Albina din Sibiu, secretar al Conferințelor Băncilor românești din Transilvania, inițiator și ctitor al Asociației Băncilor Românești din Ardeal. În anul 1907 a întemeiat în România Banca „Solidaritatea” și „Muntele de pietate”, iar în 1910 „Banca Carpați”. Pasionat de istorie, a realizat și câteva studii în acest domeniu. Între anii 1905-1906, ca director-adjunct al băncii „Albina” i-a fost încredințată menținerea legăturilor cu Regatul, banca ardeleană fiind în tratative cu ministrul Take Ionescu de a înființa în România o bancă pe modelul caselor de împrumut prin amanet. Astfel a luat ființă în anul 1905 la București banca „Muntele de pietate” aflată sub control direct al băncii „Albina” din Sibiu, avându-l ca președinte pe Partenie Cosma iar ca director pe Corneliu Diaconovici. Banca avea rolul de a sprijini păturile cele mai sărace. Cu această ocazie Diaconovici s-a stabilit definitiv la București. El a rămas în contact permanent cu ASTRA, dar s-a dedicat și activității bancare și financiare. În anul 1918 după înfăptuirea Marii Uniri, s-a întors la Reșița, bolnav și sărăcit, cel mai probabil din cauza crizei puternice prin care trecuse sistemul bancar. În ultimii ani de viață a lucrat ca secretar general la Uzinele și Domeniile Reșița. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit treptat. El a fost acuzat, printre altele, că în perioada războiului ar fi fost filogerman, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a reîntors la Reșița și pentru care a fost izolat, în timp ce foștii colegi ai săi, precum Valeriu Braniște, erau numiți miniștri, el ajunsese într-o stare de completă pauperitate. Fără a fi avut urmași, s-a stins din viață la 17 august 1923. Avea în plan o reeditare a celebrei sale enciclopedii, tot sub auspiciile ASTREI, proiect care nu s-a mai putut materializa.

Bibliografie:

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român. – București: Ed. Politică, 1964.
  • Drecin, Mihai D., Banca „Albina” din Sibiu: instituție națională a românilor transilvăneni (1871-1918), – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1982.
  • Petrica, Vasile, Dr. Corneliu Diaconovici (1859-1923) – enciclopedist și ambasador al culturii române, – Reșița: Ed. TIM, ISBN 978-973-696-137-3.
  • Predescu, Lucian, Enciclopedia României, Cugetarea, – București: Ed. Saeculum, 1999.

Saghin Eugenia, bibliotecar

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.