IN MEMORIAM MAGDA ISANOS (17.04.1916 – 17.11.1944) – AVOCATĂ, POETĂ, PROZATOARE ȘI PUBLICISTĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ


Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de
bine, generozitate și
frumusețe, nici o operă literară nu poate trăi fără
ele.
Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o trebuie s-o
întrebuințăm bine,
Încât în urma noastră arta să devină mai bogată
și oamenii mai buni.

Magda Isanos
Magda Isanos, anul 1945

Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916 la Iași, este fiica lui Mihail și a Elisabetei Isanos, medici psihiatri la Spitalul Socola. La vârsta de numai un an și șase luni, Magda s-a îmbolnăvit de poliomielită, a fost salvată numai datorită grijii deosebite a mamei sale, despre care poeta spunea mai târziu „mama m-a născut a doua oară”. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas numai cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers. În anul 1920, soții Mihail și Elisabeta Isanos ocupă funcția de medici la spitalul din Costiujeni, or. Chișinău, părăsind astfel Iașul și spitalul Socola. De mic copil, fiica lor Magda, avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca părinților și din biblioteca școlii. A fost pasionată de limba română, istorie, mai târziu de filozofie și literatură.

În anul 1932, fiind elevă în clasa a VI-a la Liceul Eparhial din Chișinău, publică în revista Liceului de băieți „Licurici” nr. 2, din 28 mai, poeziile: Aș vrea un basm, Primăvara. În anul 1933, în aceeași revistă nr. 2, din 1 aprilie, apare poezia Gelozie. În același an, ia ființă, pe lângă Liceul Eparhial de fete, Societatea culturală „Iulia Hașdeu”, la înființarea căreia aportul Magdei Isanos a fost determinant. Poeta participă, împreună cu alte colege, la concursul organizat anual de Societatea „Tinerimea română”, la București, unde obține premiul II la tema privind drepturile femeilor. La solemnitatea înmânării premiilor, președintele Societății, profesorul Nae Dumitrescu, declară: „De dumneata sunt convins că am să mai aud! Ai mari posibilități.” În anul 1934, pulică în revista Viața Basarabiei, nr. 3 din luna martie, poezia Ploaie, în revista Crai nou, nr. 3 din 31 martie, poezia Toporași. Contribuie la apariția revistei Ghiocei, organul societății culturale a școlii, având ca redactor pe eleva clasei a VII-a – Magda Isanos. În același an, publică schița Creionări, poezia Macii și schița Inseparabilele. Ține o conferință cu tema Femeia în literatura noastră.

În toamna anului 1934, își începe la Iași studiile la Universitate. Se înscrie la facultatea de Litere și Filozofie, dar în cele din urmă renunță la Litere, hotărându-se să urmeze Dreptul și Filozofia. În anul 1938, în toamnă, își ia licența în Drept. Tot în acest an, la 31 martie, Magda Isanos se căsătorește cu Eusebiu Camilar. În vara acestui an, Eusebiu Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Magda participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui George Călinescu, citind din poeziile ei. Prietena sa, Veronica Zosim, consideră că a fost „cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei”. Pe 13 ianuarie 1939, Magda Isanos se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar, unde a obținut un succes răsunător în avocatură. Colaborează la revista Jurnalul literar, nr. 1 din 1 ianuarie, cu recenzia Moldovenii de Georgeta Mircea Cancicov, în nr. 2 din 8 ianuarie, cu recenzia Vulpea de Mary Vebb, recenzia Cartea cu amintiri de Marcu Beza, semnează versuri intitulate Poem (Florile și fiecare sens luminos al lumii), Rugăciune, Ziua mea netrăită, Noapte, În cimitir, Amurg și poezia Dimineața, reprodusă în revista Viața Basarabiei. În anul 1940, Magda Isanos publică în diferite ziare și reviste românești poeziile Flori adevărate, Săracii, Flori, Elegie. În următorul an 1941, Prefectura județului Iași aprobă, începând cu luna aprilie, apariția ziarului de informații Voința, redactor responsabil Eusebiu Camilar, care fiind convocat sub arme, lasă toată munca redacției în grija poetei, „ziarul a fost opera Magdei”, scrie prietena sa, Veronica Zosim. Din lipsă de fonduri însă, ziarul își încetează apariția.

În anul 1941, pe 8 iulie, se naște Elisabeta Isanos, fiica scriitorilor Magda Isanos și Eusebiu Camilar. În acest an, boala Magdei se agravează. Baroul Iași înregistrează cererea sa din 28 noiembrie 1941, prin care Magda Isanos, avocat stagiar, înaintează un certificat medical, unde se invocă o „indurație” la baza unuia dintre plămâni. Boala de inimă, ca consecință a unui reumatism, apare în ultimul certificat, dând delegație pentru amânarea proceselor sale de lucru la Baroul de avocatură. Boala o împiedică să desfășoare activitatea profesională. În anul 1942, vizitează familia poetului Mihai Codreanu, care așa cum declară mai târziu Eusebiu Camilar, „a călăuzit cu grijă de părinte” arta poetică a Magdei. În următorul an 1943, publică în revistele Cetatea Moldovei, Vremea, Revista fundațiilor, Cuget Moldovenesc, poeziile: Spital, Auz, Poemul femeii care iubea primăvara, Când cel iubit…, Păsările, Solii cerului, Zeii, Fata bătrână, Bărbatul, Mai sunt câteva veri și altele. În același an, apare la Iași, la editura Bravo, primul volum de poezii al Magdei, sub îngrijirea lui Eusebiu Camilar. În anul 1944, sub semnătura Magdei Isanos, revistele Vremea, Victoria,Orizont, Revista fundațiilor, Tribuna poporului, publică următoarele poezii: Bunavestire, Oglinzi, Oamenii, Toamna, Duhurile pământului, Am văzut și eu oameni plecând, Aștept și eu anul unu, Doamne, n-am ajuns până la tine, Munții lumii pe inima mea, Ospăț, Aceste mîini etc. La sfârșitul lui martie, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de cinci spre șase iunie, un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor de la Iași. A rămas doar un caiet cu patru povestiri inedite, păstrat de doamna Zosim, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.

La 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București, în locuința părinților săi. În anul 1945, apare volumul postum Cântarea munților, Focurile de Magda Isanos și Eusebiu Camilar, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea de Leonid Soloviev, traducere din limba rusă de Magda Isanos. În anul 1946, apare volumul Țara luminii.

Magda Isanos a impresionat prin simplitate, bunăvoință și sete de viață.

Supusă unui destin implacabil, Magda Isanos a trăit și a creat într-o continuă ardere devoratoare. Presimțirea morții i-a dat unitate, grăbind maturizarea artistică. Unele dintre cele mai calm-sfâșietoare poezii închinate morții, din întreaga noastră literatură, au fost scrise de Magda Isanos.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

și celălalt – și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.

Murim… ca mâine, Magda Isanos

Bibliografie:

  • Ciopraga Constantin. Versuri, proză și publicistică pref. – București, 1988;
  • Ursache Mihail. Antologie, postfață și bibliografie. – București, 1974;
  • Confesiuni lirice. – Chișinău, 1989;
  • Magda Isanos. Cântarea munților. – București, 1945;
  • Magda Isanos. Țara luminii. – București, 1946.

Eugenia Saghin,
Bibliotecară la BP de Drept, or. Chișinău

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.