Ziua internațională de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia


La 23 august, începând din 1998, în fiecare an, se marchează Ziua internațională de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia.

   Ziua internațională de comemorare a comerțului cu sclavi și a abolirii acestuia a fost instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), în cadrul celei de-a 29-a sesiuni a Conferinței Generale de la Paris, din noiembrie 1997, prin Rezoluția 29/C/40. S-a ales data de 23 august, pentru că în noaptea de 22 spre 23 august 1791, în Santo Domingo, care, la vremea aceea cuprindea Haiti și Republica Dominicană, a avut loc insurecția care a condus la eliminarea comerțului transatlantic cu sclavi. În plus, această dată aduce un omagiu rezistenței istorice care a condus la crearea primului stat independent al negrilor, Republica Haiti.

   Dintre diversele zone în care s-a practicat sclavia, Comerțul transatlantic cu sclavi este considerat unul dintre cele mai lungi fenomene (patru secole, secolele XVI-XIX).

   Comerțul transatlantic cu sclavi a implicat transportul de către negustorii de sclavi a unor robi africani, în general în cele două Americi.

   Portughezii au fost primii care s-au implicat în comerțul transatlantic cu sclavi în secolul al XVI-lea. În 1526, portughezii au realizat primul transport de sclavi africani destinați Braziliei. Ulterior alte țări europene le-au urmat exemplul.

Cele mai importante națiuni implicate în comerțul cu sclavi, în ordinea volumului acestui comerț, au fost Imperiile  PortughezBritanic, Francez,  Spaniol și Olandez.

   Au existat opt zone principale utilizate de europeni pentru cumpărarea și expedierea sclavilor în vest.

   Numărul africanilor înrobiți și vânduți în Lumea Nouă a variat de-a lungul întregii perioadei de existență a acestui comerț. Din punct de vedere al distribuției sclavilor din regiuni de activitate, anumite regiuni au asigurat un flux de slavi mai mare decât altele.

Aproximativ 1,2 – 2,4 milioane de africani au murit în timpul transportului spre Lumea Nouă. Mulți sclavi au murit și după ce au ajuns la destinație. Numărul celor morți în timpul raidurilor de procurare a robilor a rămas necunoscut, dar numeroși autori consideră că a fost egal sau chiar mai mare decât al celor care au supraviețuit și au fost vânduți ca sclavi. Natura sălbatică a comerțului a condus la distrugerea oamenilor și culturilor lor. Cifrele citate mai jos nu includ și pierderile de vieți omenești din rândurile sclavilor ca urmare a extenuării, bolilor sau în timpul revoltelor. Estimările făcute dau o cifră de 12 milioane de sclavi care au intrat în traficul de sclavi transatlantic între secolele XVI și XIX, din care cam 1,5 milioane au murit la bordul vaselor de transport. Aproximativ 10,5 milioane de sclavi au ajuns în America. În afară de sclavii care au murit în timpul transportului pe mare, mulți alți africani au murit în timpul raidurilor pentru capturarea lor și în timpul marșurilor forțate către porturile de îmbarcare a robilor.

Deși, sclavia a fost interzisă în toată lumea, ea continuă să existe și în prezent. Una dintre cele mai crude forme ale sclaviei contemporane este Traficul de Ființe Umane. 

Traficul de ființe umane a devenit actualmente un fenomen universal ca o consecință a crizelor social-economice mondiale, ceea ce adus la internaționalizarea lui sub aspectul negativ. În prezent, traficul de ființe umane a cuprins întreaga lume și are loc transferul de la regiunile defavorizate către cele prospere. Aceste fapte, au devenit un virus global care trebuie combătut la nivel universal, regional și național. Rapoartele organizațiilor de apărare a drepturilor omului definesc sclavii moderni drept contemporani ai noștri care muncesc fără a fi plătiți, sunt ținuți captivi sub amenințarea violenței și sunt obligați să ducă o viață de mizerie. În toate țările, numărul sclavilor la nivel mondial este îngrijorător: se estimează că este vorba despre 27 milioane de oameni.

   Cei mai mulţi sclavi din lume trăiesc în India, unde 14 milioane de oameni, adică peste 15% din populaţia ţării, au statut de adevăraţi sclavi. Pe locul doi la numărul de sclavi este China, unde trăiesc aproape 3 milioane de sclavi, lista ruşinii fiind urmată în ordine descrescătoare de Pakistan cu 2,1 milioane de nefericiţi, Nigeria, Etiopia, Rusia, Thailanda, Congo, Myanmar şi Bangladesh.

Numai prin eforturi comune pot fi depășite pericolele acestui flagel uman.

Bibliografie:

  1. Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Probleme actuale privind combaterea traficului de femei : (Materialele conferinţei științifico-practice internaționale,2-3 iunie 2011).- Chișinău : Academia ”Ștefan cel Mare”, 2011.- 262 p. ISBN: 978-9975-935-88-3.
  2. BUTNARU, GHEORGHE. CARACTERIZARE CRIMINOLOGICĂ ŞI JURIDICO-PENALĂ A TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE.- CHIȘINĂU, 2008.- 158P. ISBN: 978-9975-9679-7-6.
  3. Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Prevenirea şi combaterea crimelor trnsnaţionale: problemele teoretice şi practice.- Chișinău, 2005.- 399p. ISBN: 9975-935-89-3.

Surse online:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9Bul_transatlantic_cu_sclav>

https://www.descopera.ro/cultura/13386679-omul-exploatat-de-om-sclavia-din-zilele-noastre

Vera Pavlov, bibliotecar

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.