Eminescu – filosofia dreptului


Expoziție virtuală

„O carte de căpătâi, compusă din străluciri de Luceafăr, din maxime și cugetări scânteietoare. Proiect de țară, testament politic, vizionarism lucid și tragic. O istorie a trecutului, prezentului și viitorului, zămislită în adevăruri triste, din constatări amare și din viziuni pesimiste. Sumă a simțirii românești, esență a înțelepciunii cu rădăcini în vremuri imemoriale, simbol al dăinuirii perene a spiritului național!”. Locul lui Mihai Eminescu în cultura mondială şi rolul cercetării ştiinţifice academice, mai ales din domeniul Dreptului și Sociologiei devin tot mai des, în ultimul timp, teme ale dezbaterilor publice despre noua legislație, modernizarea regimului juridic și practicarea profesiilor judiciare, învățarea și studiul Dreptului, publicațiile de specialitate, interferențele politico-legislative, receptării globalizării multidimensionale.

Autorul, Mircea Duțu susține: „Pentru a percepe această actualitate la un nivel accesibil, nu este nevoie de o pregătire profesională în domeniul ştiinţei dreptului pentru a accepta, că dacă pe vremea lui Mihai Eminescu se urmărea, precum acum, deturnarea justiției și a interpretării și aplicării legii spre sfera politicii și în interesul confruntărilor personale și de partid, astăzi același fenomen se proiectează sub lozinca post-modernă a statului de drept și a luptei împotriva corupției. Poziţia teoretică, pe care se baza Eminescu atunci, când observa şi analiza asemenea evenimente, pot fi considerate la rândul lor valabile şi astăzi. Actualitatea acestei poziţionări a lui Mihai Eminescu este, că „dreptul este o ştiinţă nu numai pentru că „se învață la Universitate”, ci pentru că la acea Universitate studiul dreptului înseamnă nu studiul „codicilor” copiate după cele franţuzeşti, ci orientarea pentru a putea „distinge raporturile în adevăr juridice de restul infinit de raporturi ce există în lume”. Caracterul științific al dreptului şi formaţia ştiinţifică a magistraţilor ca jurişti savanţi în cadrul Universităţii prin dobândirea deprinderii de a studia realitatea socială din perspectiva specifică a categoriilor juridice, aceasta şi nu aplicarea legilor edictate pe planul politicii este, raţiunea ultimă a independenţei magistraţilor de lumea politică definită prin principiul democratic al electivităţii, astfel explicându-se soluţia numirii magistraţilor pe baza exclusivă a competenţei profesionale. Mihai Eminescu a receptat în acest fel ideea modernă a ştiinţei dreptului”.

Studiu eminescian, care a stat la baza exploziei economice a Braziliei in perioada 2000-2012.Mihail Manoilescu, unul dintre cei mai mari economiști români, fost Guvernator al Băncii Naționale, a încorporat Teoria Statului Organic într-o celebră lucrare – Noua teorie a protecționismului și schimbului internațional, publicată în anul 1932. Cartea este tradusă în portugheză, ajunge în Brazilia, unde devine Curs universitar, din anii 1970 – program economic al țării, iar în perioada 2000-2012 transformă radical Brazilia, generând o creștere economică spectaculoasă… Astfel, Teoria despre Statul Organic, dezvoltată de Mihail Manoilescu în Noua teorie a protecționismului și schimbului internaționala ajuns să fie program economic de succes al unei țări cu o suprafață aproape cât a Europei. Ca o confirmare a acestui lucru, Jeronimo Moscardo, ambasador al Braziliei în România, a făcut în anul 2003, cu ocazia decernării de către Academia Română a titlului Doctor Honoris Cauza, o afirmaţie  surprinzătoare:  “Mulţumesc României şi în special domnului Eminescu, pentru faptul că Brazilia a cunoscut cea mai mare creştere economică din lume și se datorează Teoriei Statului Organic inventată de Mihai Eminescu și perfecționată de economistul Mihail Manoilescu”.

Reprezentative la temă sunt lucrările –

Autorul îşi propune să demonstreze, împotriva tuturor prejudecăţilor care încă mai persistă, că vocaţia filosofică eminesciană şi-a dovedit fertilitatea nu numai în domeniile ontologiei, gnoseologiei şi esteticii, ci şi în filosofia politicii, în filosofia moralei şi în filosofia dreptului. Este adevărat că genialul poet-gânditor nu a elaborat tratate sistematice, în care să fi elaborat o concepţie închegată, cum pretind unii epigoni. Însă meditaţiile sale fragmentare, rămase în manuscrise, ori cuprinse în publicistică, valorează, de cele mai multe ori, mai mult decât toate tratatele unor cercetători instruiţi, dar fără capacitatea de a scruta realitatea în profunzimile ei.

Monografie publicată în 1989, de către Constantin Jornescu şi Constantin Petrescu sub titlul complet înşelător – în realitate, cele două sute de pagini ale lucrării tratează exclusiv gândirea juridică eminesciană;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.