Rolul reformelor lui Ştefan cel Mare în consolidarea administrativă a Statului Moldovenesc


2 iulie – Ziua comemorării liu Ștefan cel Mare și Sfînt. Expoziție de carte

Cel mai considerabil rol în procesul consolidării statului şi al dezvoltării sistemului său propriu de administrare l-a avut domnitorul Ştefan al III-lea, care s-a aflat la conducerea Statului Moldovenesc cea mai îndelungată perioadă – aproape o jumătate de secol consecutiv. Rolul decisiv în dezvoltarea şi consolidarea administrativă a structurilor statale i-a revenit marelui domnitor pe parcursul acestei fenomenale domnii, cât a guvernat cu iscusinţă Statul Moldovenesc. Principalele surse documentare publicate ale istoriei administraţiei publice moldoveneşti sânt concentrate în cronicile lui Grigore Ureche „Letopiseţul Ţării Moldovei”, Miron Costin „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace”, Ion Neculce „O seamă de cuvinte” etc.

2020-07-01_184814

Printre primele analize ale fenomenului contribuţiei domnitorului Moldovei, Ştefan al III-lea cel Mare, la consolidarea Statului Moldovenesc în evoluţia sa, domnie legendară ce a constituit o epocă istorică distinctă, de “47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni”, sau 567 de luni consecutive de activitate prodigioasă statală, înglobând intervalul dintre 12 aprilie 1457 şi 2 iulie 1504, se evidenţiază studiul renumitului istoric din perioada interbelică, Nicolae Iorga, intitulat “Apogeul puterii statului în timpul domniei de 50 de ani a lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei”. Autorul demonstrează obiectiv că sub aspect comparativ, curtea domnească în componenţa marilor dregători a domnitorilor Valahiei şi “aceea a moldoveanului Ştefan, fie chiar şi în primii lui ani de domnie, se vede imediat superioritatea Moldovei”.

Roman,  Alexandru. Rolul reformelor lui Ştefan cel Mare în consolidarea administrativă a Statului Moldovenesc.  

În procesul formării şi dezvoltării Statului Moldovenesc, abilităţile politice şi diplomatice deosebite ale lui Ştefan cel Mare s-au răsfiînt pozitiv asupra coristituirii, consolidării treptate şi evoluţiei ascendente a sistemului tradiţional de administrare, care şi-au adus o contribuţie substanţială la consolidarea statală şi politico-administrativă a Moldovei.

Iorga, Nicolae. Istoria lui Ştefan Cel Mare. Ediție îngrijită și tabel cronologic de Victor Iova, – București, Editura Minerva, 1978;

Nicolae Iorga elogia nu fără emoție si mândrie domnia lui Stefan cel Mare, acel „… tânăr fiu de domn care smulse Moldova din mâinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o înțeleapta cumpănire, ca si prin lupte curagioase… după o puternica domnie de o jumătate de veac lasă urmașilor o tara neatârnata mare, bogata. Puternicul lui braț ridică în sfârșit sceptrul căzut in țarina al bătrânului Alexandru”.

Poporul nostru şi-a scris istoria, afirma Nicolae Iorga, nu atât prin scrisul literelor ci, în mod deosebit, prin zidiri de biserici şi cetăţi, adevărate opere de artă, toate mărturii ale vredniciei oamenilor pământului Moldovei în exprimarea frumosului mărturisitor al sufletului stăpânit permanent de duhul jertfirii pentru păstrarea şi apărarea dreptei credinţe şi a pământului
ţării, de păstrarea şi desăvârşirea vieţii de sfinţenie potrivit voii lui Dumnezeu.

Chițimia, Ion Const. Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui Shcedel. – București, 1942.

„Cercetările pe tărâmul vechii culturi literare înaintează cu multă greutate, între altele şi fiindcă textele se găsesc anevoie, unele dintre ele păstrate în exemplare unice în colecţia Academiei Române. cronica

Încercările de reeditare a textelor vechi n’au dat până acum la noi roadele aşteptate. Comisia istorică a României şi-a curmat de mult activitatea. Colecţia facsimilată începută, sub auspiciile Academiei Române, de I. Bianu, Texte de limbă din secolul XVI, a încetat cu moartea regretatului academician. Vechea colecţie de Autori români vechi şi contimporani a editurii Socec, în care s’au publicat fragmente alese din Cantemir, Coresi, Varlaam, Miron Costin, Dosofteiu, Antim Ivireanu, Neculce, Stolnicul Constantin Cantacuzino este de mult epuizată. Lipsa textelor de literatură veche este simţită mai ales în Universităţile noastre, în deosebi în seminariile Facultăţilor de Litere, Teologie şi Drept — şi chiar în Universităţile de peste hotare, unde, în cadrul catedrelor de filologie romanică, începe să se dea un loc de seamă limbii şi culturii vechi româneşti.

Colecţia de faţă, pe care o începem cu ajutorul Casei Şcoalelor, îşi propune să împlinească această lacună. Pregătită cu luare aminte, după toate cerinţele ştiinţifice, ea tinde să fie deopotrivă de utilă şi omului de ştiinţă şi tânărului care se iniţiază în tainele culturii noastre vechi. Textele se publică în întregime, în transcriere latină — cu toate dificultăţile pe care le ridică această transpunere şi pe care le-am arătat în introducerea pusă în fruntea Albumului nostru de Paleografie românească (Scrierea chi-rilică) ed. III, Bucureşti, 1940, ed. Arhivele Statului, p. 8-10. Sistemul transcrierii variază după natura textului. Acolo unde valoarea textului stă în particularităţile de limbă, vom întrebuinţa transliteraţia, acolo unde interesul textului este mai mult de ordin juridic, teologic, istoric ori literar, vom întrebuinţa transcrierea clasică.In năzuinţa de a înlesni exerciţiile de Paleografie în Seminarii si în acelaşi timp de a da filologilor putinţa de verificare a formelor de limbă, adăogăm la sfârşitul transcrierii textul facsimilat. Pentru a înlesni studii comparative şi pentru a lămuri pe de altă parte şi textul românesc, vom reproduce, unde se va simţi nevoia, şi originalul străin. Un studiu introductiv va fixa importanţa textului în cultura românească veche şi legăturile lui cu izvoarele streine. Un indice de cuvinte va încheia volumul.

Versiunea germană a cronicii lui Ştefan cel Mare descoperită de profesorul polon Ol. Gorka în Bayerische Staatsbibliothek din Munchen este de o importanţă netăgăduită pentru începuturile istoriografiei moldoveneşti. Ca atare ea nu putea lipsi din colecţia noastră.” N. Cartojan

Gorovei, Ștefan S. Documente de la Ștefan cel Mare. Observații pe marginea unor mențiuni vechi

În  ultimii  ani,  repertoriul  documentelor  emise  de  cancelaria  lui Ştefan  cel Mare s-a îmbogăţit, atât cu acte originale (dintre cele aflate în arhive greceşti cât şi  cu  excerpte  (menţiuni  lipsite  de  dată),  din  documente  ulterioare. Fără  să  modifice  evaluările  cantitative şi  procentuale  formulate  în  cercetarea etapelor acestei mari domnii,  identificarea  acestor documente este de o importanţă covârşitoare,  pentru  cunoaşterea  mai  deplină  atât  a  „producţiei”  cancelariei domneşti, cât şi a prosopografiei şi genealogiei epocii respective

Ștefan cel Mare și Sfânt. 1504-2004. Portret în istorie. Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Putna, 2003.

Volumul de faţăreuneşte un număr de 34 de texte care privesc personalitatea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – omul şi suveranul –, în miezul epocii care-i poartănumele. Sunt articole şi studii elaborate de cercetători din generaţii diferite şi de confesiuni diferite, mai cu seamăîn perioada de după al doilea război mondial.

Textele selectate – cu îngăduinţa autorilor, când a fost cazul – sunt reproduse, de regulă, fără modificări. În puţine situaţii s-au precizat unele localizări sau denumiri, fărăsăse actualizeze în vreun fel trimiterile din note. Unde a fost posibil, s-au dat ilustraţii noi, prin fotografierea unor
monumente şi obiecte.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.