Consolidarea statalității Republicii Moldova în contextul actelor juridice


2 februarie – Ziua independenței Țării Moldova

Acum 660 de ani pe harta Europei a apărut un nou stat – Țara Moldovei. Noua formațiune statală întemeiată în anul 1359 dispunea de un șir de elemente contemporane caracteristice statului: populație, teritoriu, frontiere, puterea politică decisivă, limbă și altele. Formațiunea ca stat, a fost recunoscută în context internațional la 2 februarie 1365, prin diploma regală a suveranului statului vecin, ce era o mare putere regională în Europa de atunci – regatului Ungariei.

Noul stat, Țara Moldovei, dispunea și de un sistem de drept, fie fiind și el aflat în starea sa incipientă, conturată potrivit practicilor statelor medievale.

Instituția politico-administrativă supremă a statului o asigura Domnitorul, fiind nu numai suveranul țării, dar și șeful întregii administrații centrale. Domnitorul era și judecătorul suprem, care la judecarea conflictelor se călăuzea de obiceiurile pământului – reguli tradiționale nescrise.

La Universitatea de Studii Europene din Moldova a fost organizată o conferință la tema „Evoluția constituționalismului în Republica Moldova”. Participanții la conferință au analizat fenomenul constituționalismului, începând cu perioada formării statalității moldovenești și până în ziua de astăzi. Un tânăr cercetător, în referatul prezentat în cadrul conferinței a  ajuns la concluzia că „statul moldovenesc – Țara Moldovei, a purces pe calea dezvoltării/construirii propriului sistem de drept odată cu formarea statalității moldovenești”. Nu putem să nu fim de acord cu această concluzie. Sistemul moldovenesc de drept s-a dezvoltat pe calea reglementărilor juridice potrivit realităților existente perioadelor istorice respective.

Precum apreciază profesorul universitar, doctor habilitat în  științe istorice, domnul Alexandru Roman în manualul său recent publicat „Istoria prava Moldovî”, la dezvoltarea sistemului de drept moldovenesc au contribuit, mai întâi de toate Condicile și colecțiile legiuirilor, ideile cărora își iau începutul încă în secolul XIV, concomitent cu întemeierea Țării Moldovei. Aceste Condici conțineau nu numai norme religioase, dar și norme ale dreptului civil și penal. Unele dintre ele se compuneau în sânul lăcașurilor sfinte, altele se întăreau de puterea politică.

Pot fi numite astfel de acte ca cele ale domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), numite de cercetători ca legi, letopisețe, Cronici sau Istorii. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), funcționa Letopisețul de la Bistrița care reglementa structura statului feudal ca o putere centrală consolidată.

Cercetătorii mai numesc „Pravila de la Bisericani” (1512), „Pravila de la Neamț” (1557), „Pravila de la Putna” (1581), „Pravila de la Bistrița Moldoveană” (1618), „Pravila lui Vasile Lupu” (1646) recunoscut în unele izvoare ca „Pravila Moldovei”, „Hrisovul lui Constantin Mavrocordat” (1741) – cunoscut în Europa sub numele de “Constituție”, fiind publicat în revista franceză “Mercure de France”.

Nu putem să nu amintim de încercările ulterioare ale societății moldovenești de a adopta legile fundamentale ale statului. Se poate vorbi de Constituția „Cărvunarilor” de la Iași din 1822. Ea prevedea principii inspirate de Declarația franceză a drepturilor omului și cetățeanului din 1789, generată de Marea Revoluție Franceză din 1789. Însă Constituția „Cărvunarilor” a rămas ca proiect, nefiind realizat din cauza afectării, cum se afirma, a intereselor imperiilor rus și otoman.

Aceeași soartă a împărtășit și proiectul Constituției Republicii Democratice Moldovenești din ianuarie 1918 (publicat pentru discuții în ziarul „Sfatul Țării”, dar neadoptat deja după impunerea votului din 27.03.1918).

Orientarea spre conducerea efectivă a Moldovei de Răsărit, de către organul reprezentativ – Sfatul Suprem prevedea și „Așezământul organizării Basarabiei din 28.04.1818. Acest document juridico-administrativ prevedea păstrarea identității naționale a moldovenilor și recunoașterea limbii oficiale – limba moldovenească.

Însă cu regret, regulile progresive ale „Așezământului” au funcționat doar până în 1828, fiind mai apoi înlocuite cu reguli de  guvernare prin care patria moldovenilor a fost transformată într-o gubernie ordinară a imperiului rus.

Realitatea istorică cunoaște și alte acte juridice, care ne permit să afirmăm că atât în perioada medievală cât și cea, numită în Europa secolelor XVIII-XIX, ca modernă, „dreptul moldovenesc capătă un caracter exclusiv național din toate punctele de vedere: percepțional, personal și lingvistic” și merită să fie recunoscut și studiat ca o disciplină obligatorie în spațiul academic al Republicii Moldova.

Vorbesc despre statutarea dreptului moldovenesc luând în considerație și condițiile de existență a statului care  după afirmațiile lui Grigore Ureche Moldova s-a dezvoltat, aflându-se „în calea tuturor răutăților”, fiind așezată geografic la intersecția imperiilor Roman de Răsărit/bizantin (476-1453), Otoman (1223-1923), Rus (1721-1917), Habsburgic (până în 1867) și Austro-Ungar (1867-1918), la intersecția a trei culturi mondiale (slavonă, latină și orientală), la intersecția a trei religii și trei ideologii. La acest capitol vom constata și faptul, că Moldova de Răsărit din interfluviile Nistru, Prut-Dunăre, n-a participat la formarea Statului Român ce s-a produs acum 160 de ani, în 1863. Ea s-a aflat în componența Rusiei Țariste mai mult de o sută de ani, 22 de ani în componența României regale, peste 50 de ani în componența Uniunii sovietice.

Însă, poporul nostru, dornic de libertate, pe parcursul secolelor și –a păstrat identitatea națională – moldoveni și limba maternă – moldovenească iar statul și-a îndeplinit misiunea sa, la nivel regional, în toate perioadele sale de existență – protejarea drumului comercial din nordul Europei spre Marea Neagră, numit – „Drumul comercial moldovenesc”, apărarea creștinătății, păstrarea coridorului între Vest și Est, astăzi numit de unii cercetători „Podul de aur” între două părți ale Europei: Răsărit și Asfințit.

Atunci când se studiază dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova, constituționaliștii moldoveni cercetează dezvoltarea statului moldovenesc în context, nu numai cu actele juridice fundamentale a Moldovei medievale și a perioadei istorice moderne, dar și în context cu Constituțiile RASSM din 1925 și 1938 și mai ales cu Constituțiile RSSM din 1941 și 1978.

Însă statalitatea Republicii Moldova la nivel contemporan s-a aflat în deplină desfășurare și consolidare la sfârșitul și începutul anilor 80-90 a secolului trecut.

Cum menționează primul Președinte al Parlamentului, și primul Președinte al Republicii Moldova domnul Mircea Snegur, la începutul anilor „90”, în fața societății și a statului stăteau obiectivele:

– Organizarea cadrului politic și juridic al statului;

– Pregătirea premiselor pentru deetatizarea patrimoniului obștesc și trecerea la economia de piață;

– Crearea condițiilor prielnice pentru emanciparea intelectuală a poporului, angajarea lui în circuitul valorilor spirituale și morale, dominante în spațiul european”.

Legea N3464 din 31.08.1989, semnată de domnul Mircea Snegur în calitate de Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem, a recunoscut necesitatea de a lua sub ocrotirea statului limba moldovenească ca limbă de stat, care nu este altceva decât una din premisele existenței națiunii moldovenești în cadrul formației sale național-statale suverane. În partea introductivă a Legii este direct stipulat că Legea N3464 „are menirea să contribuie la realizarea suveranității depline a republicii” .

O însemnătate istorică pentru statalitatea Republicii Moldova o are Declarația de Suveranitate din 23.06.1990. Primul Parlament de legislatura a XII-a, ales în mod democratic, a recunoscut în acest act istoric, că „înțelegând responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură și tradiții milenare…” a pronunțat actul de autodeterminare a Republicii Moldova ca stat suveran și separării ei față de URSS. A fost legiferată restaurarea suveranității depline a poporului moldovenesc, limitată în cadrul statului unional totalitar. Potrivit Declarației legile unionale urmau să fie puse în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova numai după ce erau ratificate de Parlamentul Moldav, iar cele în vigoare, ce contraveneau suveranității urmau să fie suspendate. De asemenea, Declarația a instituit cetățenia Moldovei, dreptul suveran la teritoriu, proprietate, menținerea relațiilor diplomatice directe cu toate țările lumii, respectarea Cartei ONU; participarea la crearea unui nou sistem de securitate în Europa și altele.

La 27 iulie 1990, a fost adoptat Decretul cu privire la puterea de stat. Acest act a fundamentat principiile deideologizării puterii, depolitizării colectivelor de muncă și de învățământ și separării puterilor în stat.

Paralel cu adoptarea acestor acte istorice au fost promovate un șir de legi constituționale: cu privire la noul Drapel de stat și Stema de stat, schimbarea denumirii statului, înlocuirea formelor de proprietate obștească și cooperativ – colhoznică cu proprietatea publică și privată și altele.

Aceste prevederi au primit un veșmânt constituțional necesar, fiind introduse în Constituția din 15 aprilie 1978, care au funcționat până la 29 iulie 1994.

Procesul de tranziție a consolidării statalității moldovenești la nivel internațional a fost finalizat prin Declarația de Independență din 27 august 1991 care a proclamat că:

„Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără de nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric al devenirii sale naționale”.

Cu siguranță putem constata că actele normative, inclusiv și cele politico-juridice, care stabileau și stabilesc orânduirea statală a statului nostru, reprezintă o identitate constituțională în dezvoltare și constituie patrimoniul constituțional al Republicii Moldova.

Astăzi suveranitatea și independența statului Moldovenesc – Republica Moldova, confirmată prin referendumul național din 6 martie 1994, numit la „Sfat cu poporul” în cadrul căruia peste 95 la sută din participanți s-au expus pentru consolidarea statalității, sânt recunoscute de circa 180 de state ale lumii, dintre care cu peste 150, fiind stabilite relații diplomatice. Republica Moldova este membru cu drepturi depline a celor mai prestigioase organizații internaționale: ONU, OSCE, Consiliul Europei și altele.

La 31.03.2016, Parlamentul Republicii Moldova  a declarat că „își confirmă devotamentul față de principiul incontestabilității, art. 1 din Constituție, care stabilește că Republica Moldova, este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil”.

Aspirațiile societății moldovenești sânt statornicite în Constituția Republicii Moldova, anul acesta, la 29 iulie vom marca un sfert de secol de la adoptarea acesteia .

În Preambulul Constituției se stipulează că „Având în vedere continuitatea statalității poporului moldovenesc  în contextul istoric și etnic al devenirii lui ca națiune” se adoptă actuala Constituție.

Articolul 7 al acestui act fundamental confirmă că „Constituția Republicii Moldova este Legea ei supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.”

Marcând astăzi jubileul de 660 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc, parte a căruia am fost de la înființare, putem concluziona că Republica Moldova ca stat suveran și independent are toate actele în regulă, afirmate prin sistemul de drept național și confirmate de dreptul internațional, cu ce și Vă felicit!

Victor PUȘCAȘ,

Sursa: facebook.com

Bogdan I, întemeietorul Moldovei independente

Referințe bibliografice:

Acte normative:

Monografii, manuale, articole științifice:

Un comentariu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.