„Copiii străzii” au fost cândva copiii mamei şi ai tatei


21 martie: Ziua Internaţională a Copiilor Străzii. Să ne îndreptăm atenţia mai mult, măcar pentru o zi, către copiii fără copilărie


Această zi a fost stabilită în 1998, prin rezoluţia Forumului Internaţional „Prietenii copiilor străzii”, desfăşurat la Varşovia. Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conştiinţa comunităţii internaţionale, responsabilitatea fiecărei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi de a respecta şi promova drepturile fundamentale ale copiilor şi, mai ales, ale copiilor străzii.

Nu sunt dificil de identificat, copiii străzii. Unii le spun „vagabonzi”, iar alţii uită cu totul că e vor-ba de copii şi aruncă în direcţia lor – „Gunoaie ale societăţii!”.
Da, unii dintre ei trăiesc pe la gunoişti şi mănâncă din ră-măşiţele alimentare pe care le scot dintre mormanele urât mirositoare, dar ei rămân, în orice situaţie, copii. Şi dacă au ajuns acolo unde sunt astăzi, e pentru că nu au avut parte de adulţi grijulii, responsabili, care să-i iubească. În lumea lor nu există dragoste. Doar frustrare, durere, teamă, obidă, frig, foame, boli. Un matur şi ar face faţă cu greu la astfel de circumstanţe de viaţă, darmite un copil. Copiii străzii sunt, de fapt, oglinda indiferenţei noastre.
De câte ori le-aţi pus bănuţi în mâna întinsă şi de câte ori ne-am gândit: ce caută acest copil în stradă? E foarte probabil faptul că mulţi au dat dovadă de mărinimie în ceea ce priveşte banii, fără a-şi mai pune vreo întrebare referitor la viaţa acelui copil. Iar un copil înţelege toate acestea: de aceea şi cere bani, nu dragoste. Câţi ar fi gata să le-o dea?
Iar numărul „copiilor străzii” este în continuă creştere, din contul familiilor cândva unite, care astăzi sunt împrăştiate în toate colţurile lumii.

Acestor copii le sunt încălcate drepturi fundamentale prevăzute în Legea 338/1994 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului RM, republicată, cu modificările şi completările ulterioare din data de 09.09.2016, precum și drepturile enunțate în Convenția internațională din 1989/20.11.1989:

  • dreptul de a primi o educațiecare să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității;
  • dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept;
  • dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale;
  • dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială;
  • dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare;
  • dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială;
  • dreptul la libertate de exprimare;
  • dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește;
  • dreptul la libertate de gândire, de conștiințăși religie;
  • dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege;
  • dreptul la odihnă și vacanță;
  • dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuzsau rele-tratamente;
  • dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală.
Copiii străzii:

• Vârsta medie a copilului străzii în oraşul Chişinău este de 11 ani;
• Majoritatea copiilor străzii sunt băieţi (74,3%);
• Principalele surse de câştig a mijloacelor de existenţă sunt cerşitul (45,4%), muncile necalificate (17,2%), micile furturi (15%) şi comerţul stradal (9,3%);
• În total din numărul de copii ai străzii de vârstă şcolară nu sunt şcolarizaţi sau nu frecventează şcoala 49,7%;
• Analfabetismul variază de la 50-60% la copiii străzii de 8-9 ani, până la 7-10% la cei de 13-17 ani;
• Circa o treime din copii îşi apreciază starea de sănătate drept mediocră, proastă şi foarte proastă; 23,6% din ei sunt bolnavi mintal într-un stadiu mai mult sau mai puţin avansat; 44,2% nu dispun de o stare nutriţională bună;
• Circa 13% din copii străzii recunosc că au avut relaţii sexuale;
• Aproape jumătate din copiii străzii (40,1%) au fost agresaţi de persoane străine, 26,2% au fost agresaţi de poliţişti şi 25,6% au fost reţinuţi de poliţie;
• Mulţi copii ai străzii doresc să înveţe (49,6%), să obţină o profesie (15,6%), să lucreze şi să câştige bani (14,5%).

Date din studiul „Copiii străzii în oraşul Chişinău”

Numărul copiilor străzii rămâne constant și în Chișinău, chiar dacă autoritățile lucrează cu familiile, implică poliția și-i plasează în centre de plasament unde le oferă condiții mai bune de trai.

Organizații în Moldova:

surse:

2 comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.