27 ianuarie este Ziua internaţională de comemorare a celor şase milioane de evrei şi a altor victime ale Holocaustului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial.
Mihail Gefter – Șase milioane de evrei – împușcați, sugrumați în camioane cu gaz. Șase milioane – și fiecare separat. Este memoria care rezistă uitării. Acesta este chemarea oamenilor la intimitate reciprocă, inaccesibilă fără interzicerea crimei. Aceasta este convingerea: Nu există genocid împotriva „cuiva”, genocidul este întotdeauna împotriva tuturor. Asta înseamnă Holocaustul . Un cuvânt cu ascendență elenă, la propriu: o ardere de tot.
Yehuda Bauer – Memoria Holocaustului este necesară pentru ca copiii noștri să nu fie niciodată victime, călăi sau observatori indiferenți.
Serghei Dovlatov – A fost sărbătorită aniversarea execuțiilor în masă de la Babi Yar . A avut loc un miting informal. Printre participanți a fost Viktor Platonovich Nekrasov. S-a dus la microfon și a început să vorbească. Din mulțime s-a auzit un strigăt: „Nu numai evreii sunt îngropați aici! „Da, așa este”, a răspuns Nekrasov, „așa este. Nu numai evreii sunt îngropați aici. Dar numai evreii au fost uciși pentru că sunt evrei…
Elie Wiesel – Dacă omenirea nu are încă un leac pentru cancer; dacă încă nu a stăpânit Marte, dacă încă nu este în stare să învingă foamea și să găsească noi surse de energie, atunci asta doar pentru că acei genii evrei care ar fi trebuit să facă toate aceste descoperiri au ars în cuptoarele de la Auschwitz.
Burl Lazar – Scopul Holocaustului a fost genocidul în forma sa cea mai pură – exterminarea poporului. Și nu doar exterminare, ci și exterminare planificată. Holocaustul a fost singurul război absolut irațional din istoria omenirii – uciderea pentru ucidere.
Irena Sendler – Când a început războiul, toată Polonia a fost înecată într-o mare de sânge. Dar mai ales se referea la națiunea evreiască. Și au fost copii în ea care au suferit cel mai mult. De aceea a trebuit să le dedicăm inima lor. Niciodata…
Sursa: https://isralove.org
Holocaust are etimologie greacă: din “holo” (întreg) şi “kaustos” (ars). În Antichitate termenul de “holocaust” desemna un ritual religios în cadul căruia un animal sacrificat era ars în întregime ca şi jertfă adusă zeilor. În zilele noastre termenul desemnează uciderea (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. Cuvântul este folosit mai ales în legătură cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de către Germania nazistă.
Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
Ziua de 27 ianuarie marchează eliberarea lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care 6 milioane de evrei au fost ucişi de către regimul nazist, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust, „soluţia finală a problemei evreieşti”cum a fost numit programul de exterminare plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din Germania condus de Adolf Hitler.
Cifra cel mai frecvent notată de istorici este de şase milioane.
Holocaustului se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste: circa trei milioane de polonezi, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele cu handicap şi adepţii au sectei „Martorii lui Iehova”, toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.
La iniţiativa Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerului Culturii, Biroului Relații Interetnice și a Comunităţii evreieşti din Republica Moldova, la 26 noiembrie 2015, Legislativul s-a alăturat altor 27 de state membre ale OSCE, care marchează Ziua internațională de comemorare a Holocaustului.
Listă bibliografică cu articole din reviste:
Amintirea Holocaustului din România în perioada comunistă a fost un subiect tabu, de cele mai multe ori ocultat. Acest lucru a făcut imposibilă recuperarea adevărului istoric, a memoriei vii, sau a reprezentărilor cultural-artistice ale acestui moment tragic al istorie noastre contemporane. Abia după 1990, şi mai ales după publicarea Raportului final (2004), subiectul a fost mai amplu abordat. Aceste material tratează istoria memorialisticii Holocaustului în România, pornid de la absenţa reprezentărilo culturale şi însistând pe memoria locurilor care amintesc de acest moment tragic, locuri care pot fi incluse într-un traseu cultural al memoriei cu beneficii sociale, istorice şi de ce nu şi economice. Chiar dacă aceste manifestări culturale ale memoriei sunt deoacamdată puţine, arată că există o deschidere critică a conştiinţei publice, dar mai cu seamă dovada recuperării memoriei culturale a Holocaustului.Acest traseu cultural al memoriei poate fi un act de reconstrucţie culturală şi artistică a traumei Holocaustului care să conserve memoria deoarece este important: A şti şi a nu uita, pentru a nu repeta!
Regiunea Transnistria situată între râurile Nistru şi Bug a intrat în anii 1941-1944 sub administraţie românească cu statut de teritoriu pus sub controlul unui guvernator care răspundea direct lui Ion Antonescu, conducătorul de facto al României în acea perioadă. Regiunea a fost oferită ca un cadou României de către Hitler în speranţa de a potoli pretenţiile teritoriale ale lui Antonescu pentru Transilvania de Nord, acesta, la rândul său, a acceptat să primească Transnistria motivând că nu este dispus să piardă ceea ce deja i s-a dat.
Acest articol este despre condamnarea comunismului din Basarabia, subiect de probleme stringente. Autorul și-a fundamentat analiza pe eseul „Săptămâna roșie” (o versiune din 2012) de Paul Goma, un scriitor disident din Paris. El susține că istoria trecută a Basarabiei, controlată de Marii Frați, mai trebuie să fie revizuită, reinterpretată în direcția și spiritul publicisticii lui Mihai Eminescu și Nicolae Iorga. „Săptămâna Roșie”, centrată pe tema despre evrei și Basarabia, este un manifest politic, în maniera lui Aleksandr Soljenițîn.
Succesoare a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, Republica Moldova este una dintre cele cincisprezece republici sovietice în care Holocaustul a devenit subiect de cercetare abia în ultimele două decenii ale secolului XXI, subiect care stârneşte reacţii şi opinii controversate în mediul academic cât şi cel public. Conform unor aprecieri recente, anume tendinţa şi necesitatea istoriografică de a aborda „unitatea naţională” pronunțată în mediul academic moldovenesc nu a lăsat loc pentru integrarea minorităţilor naţionale în polemicile identitare.
Acest studiu analizează mecanismele de apărare a democraţie și, în principal, clauza abuzului de drept din articolul 17 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Având în vedere contextul adoptării și perceperea acestei dispoziţii în calitate de instrument al protecţiei democraţiei și al valorilor democratice (i.e. instrument al democraţiei militante), acest studiu abordează modul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului face faţă actorilor antidemocraţi, care urmăresc atingerea sau deturnarea regimului democratic prin mijloace democratice (e.g. printr-un discurs public (protejat de articolul 10 din Convenţie) în care se neagă Holocaustul).
Şihova, Irina. Situri de comemorare a holocaustului în Republica Moldova: Conferința „Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare” Chișinău, Moldova, 28-29 mai 2020 / Irina Şihova // Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 12, Vol.1, 2020. – P. 237-246.
Articolul conține prima abordare a întregii viziuni asupra procesului de comemorare a victimelor Holocaustului în Moldova din 1945 până în prezent. Tema Holocaustului în spațiul public din Moldova sună din ce în ce mai tare. Înțelegerea Holocaustului în diverse moduri, de la statistici la povești de viață privată, de la colaborare la acte de salvare ale Drepților dintre Națiuni, devine treptat o agendă publică din ce în ce mai importantă și răspândită. Ceea ce a fost „afacerea internă” a evreilor de mulți ani și s-a întâmplat la nivel de stat în principal ca urmare a tendinței paneuropene și a „foii de parcurs” a IHRA, se transformă într-un aspect important al politicii Moldovei. viata publica. Această mișcare se întâmplă literalmente sub ochii noștri: din ce în ce mai mulți jurnaliști și personalități publice abordează această problemă în afara „programului obligatoriu” aferent zilei de 27 ianuarie și în contexte mult mai largi.
Apariția unui sistem juridic internațional care reglementează dreptul la azil a fost formată și consolidată în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Pe parcursul acestui secol, țările Europei au fost teatrul evenimentelor teribile care, au produs o încălcare gravă a libertăților, dar și integritatea poporului însuși (două războaie mondiale, Holocaustul etc.). Prin urmare, în Europa a fost concepută ideea unei legi internaționale privind azilul după cel de-al doilea război mondial. În acest context, va apărea Convenția de la Geneva, care, în plus, a fost inițial limitată la Europa. Completată ulterior prin alte instrumente internaționale, va oferi o definiție internațională a refugiaților, care va conduce treptat la instituirea unui regim juridic al refugiaților. Instituționalizarea reală a dreptului refugiaților, care a avut loc în Europa, va avea rol progresiv în baza dreptului internațional în domeniul azilului și dreptul umanitar.
Acest articol analizează imaginile împărtășite de țăranii basarabeni interbelici despre vecinii lor evrei și urmărește rolul pe care aceste imagini l-au jucat în determinarea atitudinilor sau comportamentului neamurilor în vara anului 1941. Este construit pe o gamă largă de surse, inclusiv peste trei sute de oameni, mărturii ale supraviețuitorilor evrei și materiale de arhivă studiate în Arhivele Naționale ale Republicii Moldova și Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA.
Ideologia rasistă, ca şi antisemitismul, reprezintă în cazul german elemente importate difuzate începând cu secolul al XVII-lea. Pană la începutul secolului XX nimic nu pare însă a indica drept predictibilă teoriile ce vor sta la baza Utopiei Barbare a anilor 1930. Actualitatea reiese din faptul că dispariția totalitarismului au creat spaţiul necesar extinderii studiilor legate de Holocaust şi rolului jucat de regimurile din ţările Europei de Est în perioada interbelică.
O carte despre ghetoul din Chișinău, unul dintre cele peste o sută de ghetouri care s-au răspândit ca ciupercile după ploaie pe teritoriul Basarabiei și Transnistriei în vara anului 1941.
Istoria şi cultura sunt unele dintre cele mai vechi discipline umanitare din care mai târziu au evoluat alte ştiinţe socioumane, precum sociologia, politologia, antropologia, culturologia etc. Felul în care a fost interpretată istoria s-a schimbat în dependenţă de regimurile politice care s-au succedat, dar şi de imperativele actualităţii. Articolul de faţă vine să demonstreze că predarea istoriei într-o Europă democratică ar trebui să ocupe un loc central în educaţia unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în viaţa politică şi în cultivarea respectului pentru diferenţele dintre popoare, fiind bazată pe afirmarea identităţii naţionale şi a principiilor toleranţei. Lucrarea elucidează realizările secolului XX, precum folosirea ştiinţei în scopuri paşnice, în vederea asigurării unor condiţii mai bune de viaţă şi răspândirea democraţiei şi a drepturilor omului. La fel, în articol sunt indicaţi paşii posibili, necesari a fi întreprinşi în sfera educaţiei pentru a se preveni repetarea sau negarea unor evenimente înspăimântătoare ale acestui secol, precum holocaustul, genocidele şi alte crime contra umanităţii, purificarea etnică şi masivele violări ale drepturilor omului şi ale valorilor fundamentale pe care le susţine Consiliul Europei.
Pe baza materialului de cercetare statistică și istorică, articolul prezintă o analiză a genocidului etnic al populației civile în cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost numit „Holocaustul”. Autorii notează particularitățile Holocaustului în Europa de Est, și mai precis în Moldova și Ucraina.
În societatea modernă, este important să educăm într-un spirit de respect și iubire față de toate popoarele lumii. Fenomenul Holocaustului a dovedit convingător necesitatea acestei direcții a muncii educaționale. Conținutul lucrării se bazează pe integrarea eforturilor istoricilor, educatorilor și tuturor instituțiilor sociale ale societății. Este necesar să se creeze o „inoculare” pentru întreaga comunitate umană împotriva ideologiei fasciste mizantropice.
Legislație:
Ababii Angela, șef sector BPD
Fii informat la Biblioteca Publică de Drept 
[…] Ziua mondială a comemorării victimelor holocaustului […]
ApreciazăApreciază
[…] Publică de Drept aduce un omagiu de comemorare a victimelor Holocaustului, care ne face să reconsiderăm istoria umanității și a evoluției omului în speranța ca […]
ApreciazăApreciază
[…] Publică de Drept aduce un omagiu de comemorare a victimelor Holocaustului, care ne face să reconsiderăm istoria umanității și a evoluției omului în speranța ca […]
ApreciazăApreciază
[…] Publică de Drept aduce un omagiu de comemorare a victimelor Holocaustului, care ne face să reconsiderăm istoria umanității și a evoluției omului în speranța ca […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană