Tendințe în evoluția traficului de ființe umane (cadrul legislativ și normativ național)

18 octombrie – Ziua Europeană de luptă împotriva traficului de fiinţe umane (TFU)

Traficul de fiinţe umane (TFU) rămâne a fi o formă a sclaviei moderne, a cărei extindere nu cunoaşte frontiere, care continuă să atenteze la drepturile şi valorile societăţii, agresând perfid orice ţară. De la primele cazuri înregistrate şi până în prezent, Guvernul Republicii Moldova îşi consolidează poziţia în faţa respectivului fenomen, ori pentru prevenirea şi combaterea TFU, se pun în uz politici naţionale antitrafic şi se creează parteneriate cu societatea civilă şi organizaţii internaţionale.

Anual, în lume circa 600.000 – 820.000 de persoane sunt traficate peste frontiera de stat, aici nefiind incluse şi cele care sunt traficate în interiorul statelor, număr care poate atinge cifre de milioane;
Circa 70% din numărul persoanelor traficate, sunt femei şi fete, care în mare majoritate sunt impuse să practice prostituţia;
Aproximativ 50% din numărul persoanelor traficate, sunt minori, care sunt exploataţi sexual, muncă silită, sau le sunt preluate organele.

Moldova continuă să se numere printre “pieţele” cele mai înfloritoare pentru exploatarea sexuală, munca forţată şi traficul de organe. După declararea independenţei Moldovei, circa 800 mii de persoane au emigrat pentru a scăpa de sărăcie. Traficanţii se folosesc de această emigrare masivă, legală şi ilegală, estimările oficiale vorbind despre 60 mii de victime ale traficului de persoane, la o populaţie totală de 3,6 milioane de locuitori.

“Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care de ține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” – definiția traficului de persoane în Directiva UE 2011/36/UE

Alături de celelalte țări din blocul fost sovietic, Republica Moldova este o țară care a pierdut mii de oameni în dauna nivelului mai bun de trai din vestul Europei. Din păcate, acest exod nu se produce fără victime. Pentru mii de persoane visul unei vieți mai bune a devenit o momeală ce i-a făcut vulnerabili în fața traficanților de persoane.

Plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune, multora dintre ei li s-au “vândut” promisiuni şi speranţe false.

Mulţi au fost recrutaţi de către bărbaţi şi femei care promiteau “locuri bune de muncă” în Europa, care constau în: a lucra în costrucții, a îngriji un vârstnic, a lucra în agricultură, într-un restaurant, bar sau hotel. Altora, care aveau probleme medicale, li s-a promis urmarea unui tratament sau a unor investigații medicale speciale. În alte situații, tinere femei au acceptat să plece în vacanță în străinătate, împreună cu prietenii lor sau au plecat cu partenerii în “afară” pentru a-și construi un trai mai bun.

În foarte multe dintre cazuri, persoanele care fac astfel de promisiuni, oferindu-se să “ajute” sunt oameni în care viitoarea victimă are încredere, sunt oameni respectabili sau de succes în comunitatea respectivă. Ei pot fi prieteni, vecini, cunoștințe, (foști) colegi de serviciu sau de ș coală, parteneri de cuplu, membri ai familiei acesteia. Ei vor prezenta o poveste frumoasă, credibilă ș i convingătoare, manipulând nu doar victima ci ș i familia acesteia să aibă încredere.

După ce ajung la destinaţie, speranţele acestor oameni urmează să se transforme într-o realitate întunecată, ei vor trebui să realizeze diferite activități împotriva voinței lor ș i în folosul exclusiv al acelora care i-au “ajutat” – plătindu-le călătoria sau găsind acel loc de muncă. Ajutorul se transformă în datorie către recrutori, pe care victimele trebuie să o plătească muncind pentru cei care le exploatează. Datoria este fictivă ș i nu poate fi plătită niciodată.

Cauzele fundamentale ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale în țările “sursă” sunt: sărăcia, lipsa de educație, șomajul, inegalitatea dintre sexe, corupția ș i discriminarea grupurilor etnice.

Conform datelor Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane, pe parcursul anului 2016 au fost identificate 309 victime, 242 dintre care sunt adulte şi 67 sunt victime minore.

La 18 octombrie 2017 Parlamentul RM a instituit o Platformă de control parlamentar asupra implementării legislației pentru combaterea traficului de ființe umane. O prioritate rămâne revizuirea Strategiei și Planului de acțiuni în domeniul traficului de ființe umane și soluționarea problemelor existente în domeniul prevenirii și asistenței victimelor și potențialelor victime. Oficialul a enumerat lipsa asigurării medicale gratuite a victimelor, lipsa serviciilor sociale adresate bărbaților, cerșitul stradal și finanațarea din bugetul de stat a acțiunilor de informare a populației despre acest fenomen.